Stasira vaju e curru cu lu ventu a grapiri li porti di la storia. Stasira, vogliu dari p'un mumentu la vita a lu passatu e a la memoria. Stasira, cu la vampa di l'amuri, scavu 'na fossa, 'na fossa a lu duluri. C'è chiù duluri, c'è chiù turmentu ca gioia e amuri pi l'umanità Nun è lu chiantu ca cancia lu distinu, nun è lu scantu ca ferma lu caminu, grapu li pugna, cuntu li jita restu cu sugnu, scurru la vita. Cantu e cuntu, cuntu e cantu, pi nun perdiri lu cuntu. Nuddu binidicìu lu me caminu, mancu la manu nica d'un parrinu, e vaju ancora comu va lu ventu, cercari paci sulu p'un mumentu. Vogliu spaccari, spaccari li cieli pì fari chioviri, chioviri amuri. C'è cu t'inganna, c'è cu cumanna e cu 'n silenziu mutu si nni sta. È lu putiri ca 'nforza li putenti, è lu silenziu ca ammazza li 'nnuccenti, ................................ Vinni a stu munnu quannu lu Voscienza si schifiava pi li strati strati. Tempi d'abbusi, di fami e di guerra, criscivu mmenzu di li malannati. Lacrimi muti ni chiancivi, e quanti! La me nnuccenza si la sparteru 'ntanti. La mala genti, li priputenti, tanti su tanti nni sta sucità. Nun è l'amuri ca crisci ad ogni banna, ma lu favuri ca sparti cu cumanna. ..............................
